|
|
Somnul si visele
Conform Dictionarului de psihologie (Editura Babel) somnul este un repaus periodic al organismului, al organelor de simt si al miscarilor in timpul caruia corpul isi reface fortele. Ritmul de veghe (circadian) este in genere alert, ritmul de somn (micterian) este lent si superficial. Dupa 1960 s-a largit si innoit optica asupra somnului. Se vorbeste printre altele de "oboseala sinaptica" a neuronilor si de "slabirea centrilor de trezie" (vigilitate) din sistemul reticulat activator si de intrarea in actiune a "centrilor somnului". Exista cel putin doua sisteme antrenate in somn: unul al somnului propriu-zis, al doilea al activitatii onirice (vis). In somn este implicat sistemul histochimic (ce contine monoamine ca: serotonina, noradrenalina etc.). Caracteristicile somnului se analizeaza prin intermediul actogramelor. Acestea releva patru faze: o faza de dormire, una de somn lejer, una de somn profund si una traversata de vise. Adormirea, ca prima faza, dureaza citeva minute, numindu-se si faza pre-dormitara. In aceasta faza se surprinde ritmul alfa (al starii de veghe). In stadiul al doilea apare activitatea mai lenta a creierului, asociata cu momente Spidles (de la 12 la 14 Hz). In stadiul al treilea apar undele theta si delta (somn profund), iar in faza a patra (somn foarte profund) apar undele delta de amplitudine mare (2-3 Hz). In fapt, aceste faze se pot reduce la doua, una de miscari lente (NREM) si alta de miscari rapide ale ochilor (REM). A doua corespunde viselor si fenomenelor denumite somn paradoxal. Acesta se insoteste de miscari oculare agitate (electroencefalografia intre 2 si 6 cicluri/s), salve cu urme de unde alfa, insa cu liniste electronicografica (musculara) cu unele modificari de ritm cardiac si respirator. Timpul visului e cam de +/- 50-100 minute in 5 perioade. Fazele REM au tendinta de a fi mai lungi spre dimineata si reprezinta cam 20-25% din somnul total. Ion Biberi, in notele adaugate lucrarii Somnul si visele (autor N. Vaschide), aprecia ca biologia veghei si a somnului si-a largit perspectiva prin determinarea centrilor nervosi care tin sub dependenta lor ritmul veghe-somn, prin punerea in evidenta a unor mediatori chimici, intervenind in procesele adormirii si ale trecerii de la somn lent la somnul paradoxal. Astfel, Jouvet a putut arata experimental evolutia ciclului veghe-somn, prin interventia unor substante biochimice actionind asupra diferitilor centri subcorticali: aparitia somnului lent este datorata unei substante chimice, serotonina, actionind asupra anumitor formatii ale trunchiului cerebral, inhibind rolul sistemului reticular ascendent al veghei; "degradarea" serotoninei si activarea unor mecanisme producind interventia altor substante, cu deosebire noradrenalina, vor produce somnul paradoxal, prin actiunea biochimica asupra unui alt centru. Se pune astfel in evidenta rolul serotoninei, numita inca "hormon al visului", prin acumularea acesteia in anumite zone ale trunchiului cerebral.