Prezentari de caz

1. DIAGNOSTICUL: STARI DEPRESIVE Cand lucrezi cu pacienti de tot felul, fara a-ti selecta clientela, ai ocazia sa intalnesti cazurile cele mai neobisnuite, nu atat prin complexitate cat mai ales prin lipsa lor de substanta. Pe de alta parte, ele sunt pulsul sau indicatorul unei limite: cea care traseaza dificultatile cu care se confrunta un anumit segment social. Sa mai adaug ca acest "segment" este definit nu atat prin grila profesionala sau bugetara, cat mai ales prin nivelul cultural si de discernamant care, sa o recunoastem, fixeaza si granita intre pacientul analizabil si cel care nu are nimic in comun cu psihanaliza. Vasile este un barbat de circa 25 de ani care insista sa fie primit de mine si obtine o programare, desi aveam reticente in privinta lui. Imi cere sa-l vindec! Este sculer-matriter, venit din provincie si stabilit provizoriu in Bucuresti. Cand pomeneste de meseria lui, si nu degeaba am scris cuvantul "pomeneste", am senzatia ca nu este foarte incantat, ca ii este jena de slujba si ca si-ar fi dorit poate ceva mai elevat, care sa-l puna intr-o lumina favorabila. Desigur ca Vasile nu se impaca cu ideea ca este un simplu muncitor si aspira sa fie un ins complicat, cu "probleme" si manifestari iesite din comun. Il intreb ce il "doare". Imi intinde doua bilete de internare in spital; diagnosticul: stari depresive. Comenteaza critia tratamentul psihiatric: imi spune ca s-a saturat de pilule, ba chiar crede ca-i fac rau. "Nu mai iau medicamente cat oi trai", spune el cu un oftat. Apoi imi declara ca a consultat cateva somitati din medicina naturista. A baut ceaiuri cu gramada-fara nici un rezultat. Apoi s-a adresat unui terapeut care vindeca prin telefon (sic). S-a simtit bine o vreme, apoi, nimic… Ii explic ca este cu neputinta sa vindeci prin telefon. Nu pare convins de replica mea si aduce in sprijinul parerii sale reputatia terapeutului: cutare revista cu mare priza la public i-a dedicat un intreg serial! Nu pune la indoiala seriozitatea celor de la gazeta, pentru ca ce este scris este indiscutabil real. Nu-i mai putin adevarat, insa, ca "vindecarea" lui prin telefon nu a durat decat cateva zile. Probabil din cauza ceaiurilor de care a cam facut abuz… Ma descoase care e opinia mea: sa mai bea sau nu ceaiuri? Eu insist insa asupra simptomelor sale, observand ca evita sa se refere explicit la ele. Balmajeste ceva despre "niste palpitatii", una sau doua nopti de insomnie, un complex de inferioritate pentru ca ii cade parul si alte nimicuri familiare oricarui ins care este viu si nu mort… Ii explic ca uneori mai si "doare". Ca durerea, in limite normale, nu trebuie sa ne sperie. Admite formal dar se incapataneaza totusi in sensul "maladiei" sale. Nu poate bea alcool, cafea, pentru ca chestiile astea il excita. Il asigur ca nu este nimic neobisnuit aici. Bautura este un puternic excitant iar el nu dispune probabil de esapari… Mai aflu ca nu se simte atras de prietena sa, iar treba aceasta ar trebui sa ne intrige pentru ca fata arata grozav. Nu-i nimic anormal, ii repet eu: uneori nu avem pur si simplu chef de prezente feminine. In plus, exista multe alte lucruri interesante in viata. De pilda, poti sa iesi in parc la o plimbare, de unul singur, numai cu gandurile tale, sa mergi la un spectacol, sa citesti ceva captivant, sa asculti muzica sau chiar sa dormi daca nu ai pofta de nimic in mod special… Vasile nu-si ascunde dezamagirea. A venit la mine in speranta unui diagnostic; a sperat sa ma dea gata cu paleta sa de manifestari anormale si nu a primit in schimb decat asigurarea ca este sanatos, ca nu are probleme, ca se plictiseste, ca duce o viata rutinata, caldicica, si ca, in fine, nimic nu se petrece (si) cu el. Nimic paranormal, parapsihologic, para-mai-stiu-eu-ce… Dezolat, Vasile devine insolent. Ma "ameninta" ca va consulta o duzina de radiestezisti si de alte asemenea figuri reputate pentru puterile lor vindecatoare. Nu-mi ramane decat sa-l invit sa o faca si sa-i urez succes! Morala se impune de la sine: "cazul" lui Vasile este tipic pentru o larga categorie de oameni-umbre care nici nu traiesc, nici nu mor, dar care se ingramadesc in "societati" si secte "para", care le confera o importanta pe care nu au avut-o si nu o vor avea niciodata in viata reala!

2. LUCIAN, 25 DE ANI. Lucian are 25 de ani, munceste intr-o fabrica din Bucuresti si este prieten, de mai multi ani, cu o fata pe care ar vrea sa o ia in casatorie, sa intemeieze un camin, sa faca copii, etc. Intelectual vorbind, Lucian nu are ambitii care sa-i depaseasca conditia. Este insa un ins temerar, ambitios, si cu un inalt simt al respectului fata de tot ceea ce nu intelege. Mă refer, desigur, la psihanaliza… A venit la mine, din proprie initiativa, pentru a-mi cere o consultatie. Mă cunoscuse intamplator intr-un cerc de prieteni si, chiar daca nu intelesese mai nimic din ceec ce comentasem eu pe marginea unei lucrari de psihanaliza, realizase totusi ca psihanaliza se ocupa de cazuri de afectiuni nevrotice intr-o maniera mai speciala si, totodata, nevatamatoare. Aflase ca, diferit de psihiatrie, psihanaliza nu se sinchiseste de diagnostic si ca nu apeleaza, pentru te miri ce, la ajutorului retetarului farmaceutic. In plus, a consulta un psihanalist nu pericliteaza cu nimic imaginea publica a pacientului: el nu va fi declarat, automat, nebun, de catre anturajul sau. Trebuie sa marturisesc ca solicitarea lui Lucian m-a cam pus pe ganduri. In general, psihanalistul are de a face cu intelectuali, cu oameni care se bucura de o anumita pregatire a mintii care le permite sa acceada mai usor la ideile si conceptiile psihanalitice. Oamenii de conditie mai modesta nu apeleaza la psihanaliza pentru ca au sentimentul ca pierd vremea, deoarece nu inteleg cum s-ar putea rezolva un caz de nevroza numai prin discutii. Pentru ei, totul este de competenta medicinei, adica a acelei medicine care actioneaza cu medicamente, cu diete alimentare, interventii chirurgicale, etc. Lucian a cutezat sa se adreseze unui psihanalist in ciuda faptului ca impartasea si el aceleasi prejudecati. Cazul lui Lucian arata cum se modifica personalitatea unui om atunci cand increderea si pretuirea de sine se bazeaza pe constitutia sa sexuala, iar aceasta i se pare nesatisfacatoare. Lucian mi-a declarat ca este foarte nelinistit de faptul ca, in ultima vreme, a constatat o modificare negativa a caracterului sau. Din cutezator cum era odata, a devenit un anxios, unul care se teme pana si de umbra lui. Apoi, nu mai are aceeasi pofta de lucru, ambitie de castig: el care facea o multime de invarteli ca sa-si rotunjeasca veniturile, a devenit acum apatic si fara "apuc". Apoi a mai constatat cu stupoare ca multe lucruri care ii placeau odinioara (nu vreau sa le insir aici) nu-i mai spun nimic. Alte multe detalii de temperament, de purtare, l-au convins ca se intampla ceva cu el, ceva nesanatos, si de aceea s-a adresat psihanalizei. Fara sa stiu din capul locului de unde sa incep ca sa inteleg cazul lui, injghebez o discutie banala din care astept, ca de obicei, sa prind un fir de care sa ma tin in analiza. "Firul" imi este oferit chiar de Lucian, care se ofera sa-mi povesteasca un vis scurt, un cosmar, care l-a trezit infricosat cu cateva nopti inainte de a veni la mine. Mă gandesc ca visul imi poate oferi cheia modificarilor de personalitate observate de L., si-l indemn sa mi-l povesteasca. "Am visat, spune el, ca era noapte si, la un moment dat, s-a deschis fereastra prin care a tasnit un val de sange care m-a improscat din cap pana in picioare. M-am trezit cu frica in oase, pentru ca habar nu am ce vrea sa insemne visul asta". Ca de obicei, cand nu intelegeam un vis de asemenea factura, cu o atmosfera sumbra, aparent primejdioasa, ne lasam in voia superstitiilor care ne amplifica si mai tare sentimentul unei nenorociri apropiate. Comentand visul, utilizand toate sugestiile pe care le implica el, urmarind toate caile mai mult sau mai putin promitatoare pe care aluneca discutia noastra, ajung sa inteleg ca L. este foarte mandru de virilitatea lui, si ca, desigur, nu poate concepe relatia cu o femeie fara a avea copii. (Problma copiilor este extrem de accentuata si acest lucru are o semnificatie aparte.) Ii arat ca visul, care i-a starnit panicain noaptea respectiva, trebuie sa fie cheia anxietatii de care sufera el. Si ca daca il interpretam, ne lamurim cu cazul lui; dar eu nu intelegun lucru: cum se explica faptul ca, desi isi doreste copii, nu-i are pana acum? Imi raspunde ceva neclar si realizez ca am pus degetul pe rana. Lucian nu are nici o explicatie rationala la acest fapt. Nu are copii pentru ca…nu are. O ezitare ma face sa indraznesc o intrebare in plus: ai fost cumva, recent, la un pas de fericitul eveniment? Adica, cat pe-aci sa devii tata? Imi confirma cu un gest scurt al capului dar fara nici o alta completare. Inteleg ca subiectul il stinghereste si ca nu ar vrea sa insist asupra lui. Conchid ca visul lui se refera tocmai la acest lucru, la dorinta lui de a deveni tata, pe care o contracareaza. Este si momentul in care inteleg mesajul visului. Valul de sange este o aluzie cam fara perdea la faptul ca prietenei lui Lucian i-a venit ciclul si, deci, nu a ramas insarcinata! Iata cheia anxietatii lui L. Dar mai exista un detaliu nu lipsit de importanta: sangele din visul lui a cazut pe el ("m-a improscat din cap pana-n picioare", a zis L.). Asta suna ca o acuza, ceva familiar urechilor noastre de crestini educati la scoala biblica a Vechiului si Noului Testament. Daca sangele a cazut peste L. este pentru ca el se considera vinovat de faptul ca prietena lui nu ramane insarcinata. Aceasta este adevarata sursa a anxietatii lui. Pentru ca, asa cum am sugerat deja, L. se identifica cu virilitatea lui iar o atingere adusa acestei componente a personalitatii lui afecteaza intreaga personalitate. Anxietatea lui, insotita de toate celelalte complicatii si deformari caracteriale, este o reactie la ideea ca nu este viril. Ideea in sine este refulata, pentru ca este neplacuta pentru eul lui Lucian, in asa fel incat nu mai raman decat sentimentele de inferioritate care l-au starnit sa mi se adreseze. Ce a facut psihanaliza confruntata cu un asemenea caz? Mai intai, a descoperit sursa psihologica, inconstienta (refulata) a anxietatii lui L. Cum a facut acest lucru? Interpretand un vis al pacientului cu ajutorul contextului de idei furnizat de problemele sale de viata. Apoi a legat cele doua elemente psihice, anxietate si ideea anxioasa, intr-un cuplu de forte care explica conditia actuala a lui L. Aceasta explicatie ii este oferita si pacientului, care se detensioneaza pentru ca intelege ce si cum in privinta cazului lui. Explicatia suna cam asa: dumneata suferi din cauza ideii care ti s-a infipt in cap ca nu esti viril. Si aceasta idee a aparut odata cu constatarea ca prietena dumitale nu a ramas gravida. Ai luat totul asupra dumitale. Desigur ca indata ce lucrurile s-au lamurit in acest sens, L. nu mai are de facut altceva decat sa verifice ipoteza ne-virilitatii sale. Este ceea ce a si facut, adresandu-se unui sexolog.